Se spune că o călătoare a pornit în căutarea  învățăturii supreme și a ajuns undeva, prin India. Acolo, pe țărm a întâlnit doi localnici pe care i-a întrebat dacă știu unde este școala  pentru învățuri  supreme. Ei i-au indicat foarte limpede care este drumul prin junglă. La dreapta de două ori, apoi la stânga, etc. Femeia a mers cale de o jumătate de zi și a ajuns la marginea unei mlaștini. Acolo i-a zărit pe cei doi localnici care zâmbeau. Ei i-au spus că  intenționat au îndrumat-o greșit, crezând că este nesinceră și vrea să facă rău, apoi i-au indicat un nou drum. Femeia a pornit , dar după un timp
s-a răzgândit și a  revenit în portul unde sosise în India. Un bătrân i-a spus că la ei căutarea este scopul vieții, iar învățătura se capătă căutând nicidecum nu se primește de-a gata. Prințesa Ateh a citit istoria femeii călătoare, a ales iudaismul și a rămas în istoria  khazarilor ca prima prințesă iudaizată.  Mormântul ei nu este cunoscut, dar multe gorgane în stepa  Ucrainei  poartă numele prințesei. Eu am întâlnit o poetesă  extrem de frumoasă și tânără care i-a preluat numele, dar nu și înțelepciunea. Oricum , ea scrie destul de frumos despre cerul din noi, despre stelele din noi, în fine, se știe că Dumnezeu, ibirea, moartea se află în noi, deci ceea ce scrie este adevărat.