Paranoia

Paranoia noastră cea de toate zilele






Paranoia noastră cea de toate zilele

Este singura mângâiere în cenușa imperiului,

Dar noi nu vom răni sufletul pur al iubitei,

Este singura paranoie care nu-și are scuză.

În rest, acvilă dragă a visului,

Înalță aripi, ridică-ți vocea peste nălțime,

Poate un glonte va să te caute prin nouri,

Poate un șarpe plin de invidie

Va să te scuipe.

Nici o zi nu e pierdută când zbori o clipă,

Este ușor, închizi doar ochii, privești în tine,

Nu e nevoie să scrii poeme, respiră

Aerul tare al înălțimilor tale, ascunse.

În rest, acvilă dragă, nu aștepta laude,

Unii vor zice, uite nebunul cum trece,

Scrie și scrie, în loc să-și caute norocul

În balta largă a pieții comune.

Numai iubita poate că plânge, te vede singur,

Coboară lin și împreună veți fi Cel Unic.





Boris Marian