A visa în moarte

A visa în moarte



A visa în moarte, a nu mai muri.

Femeia la treizeci de ani.

Mă uitam la o călugăriță venită la Vatra Dornei

să se trateze de stomac.

Mă uitam ca la o icoană,

avea un oval perfect al chipului,

ochi negri, sprincene

mai frumoase decât orice aranjament,

buze neiertător de frumoase,

un corp unduitor

în hainele lungi și negre ale călugăriei,

o prizonieră a propriei frumuseți.

Am visat-o mult timp.

O mai trăi?





Mâinile mele se odihnesc,

transplanturile de adevăr

încercate de mine

au reușit în parte,

eu mi-am dorit să fiu un geniu,

un actor al tragicomediei moderne,

mâinile mele se odihnesc

ca înaintea unei frumoase glume

făcute de un mort,

care sărind de pe catafalc

își face drum spre ieșire.





Disperate, păsările

se aruncă în străfundul cerului.

Mie nu mi-a răsuns nimeni

la nici o întrebare.

O șoaptă zboară dintr-o carte în alta.

Fiecare fir de nisip reprezintă un fost imperiu.

Ați văzut un corb cu o rază de lună în cioc?

.



Când noaprea este prea fierbinte,

stele devin colțunași.

Mi-ar plăcea ca după ce voi fi decapitat,

capul meu să fie coborât

într-o fântână răcoroasă, adâncă.

Nu uita niciodată,

soarele răsare pentru tine,

nu răsari tu pentru el.



Boris
Marian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu