Așa ceva nu se va întâmpla

Așa ceva nu se va întâmpla






Din străinătate, stranietate, vraiment,

A venit un rinocer. Rudă? Nu. Niște relații

Acolo, mizere, de obicei. Un om nu poate

Schimba o lume, dar nici lumea

nu se schimbă singură. Ne ducem la Domnul,

Îl întrebăm, El tace. Nu a murit, dar tace.

Atunci se apucă fiecare de un mâner,

O afacere, o carte de versuri, o pușcă,

Face fiecare ce poate. Ce spun eu aici?

Nimic. „Fiindcă fără ea nu pot respira”.

Da, fără scris nu pot respira. Fără dragoste

Nu pot respira, chiar dacă am trădat

De mii de ori, chiar pe mine însumi.

Nu doresc să fiu „cel mai iubit dintre pământeni”,

Nici cel mai detestat. Ce spun eu aici?

Nimic. Tinerețea mea nu a îmbătrânit.

Nu am plâns niciodată. Recunosc.

Am cunoscut bucuria. O cunosc.

Nemurirea există cât timp existăm,

Unde? În mintea noastră zăpăcită de atâtea

Noutăți.





Boris Marian