Cum văd eu poemul?

Cum văd eu poemul?






El nu este piscul visat,

Alpinistul își face cu grijă,

Temerar, datoria,

Apoi coboară.

Poemul este asemenea unui iceberg,

Înaintând continuu

Spre mările ucigător de calde,

El aduce prospețimea sferelor înalte,

Culorile aurorei revărsate

În câmpul unui mai,

Când ne iubeam odată.



Ce pot să spun de mine?

Mai nimic. Cutremure-n Japonia,

La noi Monica se desparte de-al ei Iri,

The play of shine and shade,

Nu-s nopțile de vină,

Să dăm masca jos, prieteni,

Domnul ne binecuvântă doar la naștere,

iar timpul pleacă-n larg

precum un val invers.

Sărutul tău reține clipa.



Boris Marian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu