Visam

Visam că ființa


Visam că ființa iubită de mine ,
Dorită de toți muritorii,
Mi-a fost dăruită,
Unii au murmurat, alții
Au ascuns pumnalele,
Am primit daruri bogate și multe
Urări mai șoptite, mai larg glăsuite,
Iubita era numai a mea,
Basmul ar fi fost aici gata.
Dar nefiind basm, el și-a continuat
Neabătut firul și astăzi
La fel o iubesc,
Iar toți ce cândva pizmuia,
Ce cârteau au căzut în luptă cu timpul.
De aceea mereu mă trezesc prea devreme,
de teamă că zeii vor să-mi ia înapoi
darurl-minune.

Boris Marian