Papillon

Porumbeii s-au transformat în vulturi,
Sfâșie vrăbiile fără păs,
Vrăbiile sfâșie fluturi ( o, nu!),
Papillon fugea și fuge,,
Adio, drag Papillon,
Suntem ocnași ai propriilor iluzii.
O, tactica de nu te mai mișca.
Pirații coboară pe frânghii.
Apoi vin un, doi, trei, patru croitorași curajoși.
Între bine și rău trece un înger.
Să fii dat la furnici, strigă o cucuvaie.
Astfel trecu și tinerețea mea.
Acum nu mă mai tem.
Tristețea barbară, nomadă
A luat mulți prizonieri,
A cuprins cetatea învinsă.
Artiștii jocului cu mărgele de jad
Sunt duși în convoi, li se văd coastele translucide,
Inima e un bec roșu de bordel,
Împărații s-a dus la slujbele lor de portari
Prin hoteluri.
Cântă, poruncește vulturul de pe steag,
iar eu cad în luptă ca un nevolnic,
aștept să-mi apară numele pe o lespede,
uitând că sunt un barbar.

Mă sinucid în fiecare zi,
Nu vă speriați, nu pot vorbi
Serios, mă sinucid cu o țigară, cu un gând negru,
Cu o despărțire neașteptată,
Chiar și sihastrul are acolo, o casă
Urcată în munți,
Viața înseamnă ce voi face în fiecare zi.
Nu-mi place punctul de la final,
Nu-mi plac tampoanele din gară,
Un tren-fantomă străbate orașul,
În el, sufletele celor morți,
Echipate cu aparate foto,
Se minunează ce frumos este
Marele Paralelipiped al Deșertăciunii.

Boris Marian