Viața e frumoasă ca o păpădie

Viața e frumoasă ca o păpădie,
Sufli și se duce-n fluturi pe câmpie,
Te răscoli degeaba, mai degrabă scrii,
Nimic nu se pierde sub factorul psi.
Clopotele sună, trece dricul lent,
Noaptea este albă și fumează Kent,
Fata lăcrimează, urșii se ascund,
Mormăie-n tufișuri un defunct burgund.
Cândva mușchetarii viața și-o dădeau
Pentru o batistă, diamant weiss-blau,
eu păstrez în vise casa și în ea
tu erai mireasa albă, fulg de nea.


În Țara Minunilor n-am fost niciodată,
Deși cu Alisa sunt prieten la toartă,
La capătul lumii mă duc deseori,
Splendoarea din margini de patimi și dor.
Ascuns în dantele arsenicul arde,
Viața și moartea, surori de departe,
În noaptea-naintea Facerii, poate
A fost și Iubirea. Noi nu avem parte.
Și doar evadăm dintr-o lume în alta
Rostind De Profundis Iubirii- înalta.
BORIS MARIAN