Mama

 

La mormântul mamei au crescut

Ierburi înalte, sunt remușcările mele,

Mă așez,  mă sprijin de umbra ei, de vocea ei,

Mă trezesc noaptea și o aud, 

Ea este pretutindeni,  ea este casa mea,

Îmi arată desenele mele, primele mele poezii,

Una îi era dedicată, ea zâmbește,

Mi se părea un joc de culori,

Mă-ncercuiesc străvechi amintiri ca niște albine,

Peisajul dansează sub lacrimi,

 Rădăcinile vorbesc și ele,

Nu mai există departele nici în timp,

Nici în spațiu, călătorim, eu și mama mea,

Printre fluturi și păsări.

În aer nu mai e nici o urmă.

Mă sprijin de o floare.