Maestrul scrie dezlânat

 

Maestrul scrie dezlânat, merinos,

Elegant, cel vârstnic, mustață deasă,

Frunte netedă, vorbește bolborosit

Ca madam Pythia, fleacuri, dom”le,

Salvare în întuneric, în neant,

Prizonierii se privesc față în față,

Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,

Prefer burlescul, Escul, Eschil,

Iar o luăm razna?

Iar apar cronicarii cu șalvarii?

Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.

Nu mai trage de cârlig, league.

Adunăm  stele cu plasa de piață,

Un acrobat orb merge pe sârmă,

nimeni nu privește de teamă.

Omul cu o mie de degete,

Sună erotic? În loc de lentile,

Două poeme, unul – ascuns în mânecă.

Asurzitoare aplauze, între palme

A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.

De ce beția te îndeamnă la cântec,

Precum extazul religios?

Să nu mă credeți, adevărul

Îmi este rudă îndepărtată.

Când toată lumea doarme,

Sentinele fluieră Lili Marlene..

De bine? De rău?

 

BORIS MARIAN