Sunt clipe

Sunt clipe când aud ceasul eternității,

Mă simt mult mai ușor, un fulg pierdut  de o pasăre,

Aud muzica, o fi Chopin, Paganini, sunt clipele tristeții voluptuoase,

Ca o femeie ce iubește și plânge, plânge și iubește,

Apoi destup o bere și, hap, minunea s-a dus.

Păsările poartă norii, ca și pe eroii basmelor mele,

Nimic nu se petrece doar într-un loc.

Nimic din ce se petrece nu se regăsește  în vis.

Dar  tu nu ai vise. Nu știi să dormi  pe o punte suspendată.

Să  nu aplaudăm  orice este real, în vis nimeni nu aplaudă.

De aceea poetul refuză  laurii, cununa cu ghimpi îi este mai potrivită.

Sunt clipe când auzi eternitatea. Le auzi, nu le auzi?  Scrie.

BORIS MARIAN