Mielul turbat

 

Singurătatea este cea mai gravă boală,

Asta o știu toți, nu de aceea scriu eu aici,

La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,

Înfășurat  avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.  

Lumea întreabă, ce știi să faci, străinul răspunde, a povesti,

Despre Lilith și vârcolaci,  morți călărind pe stafii.

O lumânare ardea într-un colț, era târziu și somnul venea,

Când deodată se auzi de sub bolți țipătul morții,

Murise și ea.

Dar mai există și mielul turbat, vine un lup fără dinți, fără păr,

Iată îl scuipă , acest scuipat parcă ar fi  doar un strop dinspre mări.

Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul  și  țipă un vers,

Mielul turbează, nu este el,  nu mai e loc în Univers.

Mielul mai scrie, nu este miel, ei și ce dacă scrie, întrebi,

Mielul  este Mefistofel,  poți ajunge cu el pe Horeb.

Amestecă el blesteme, nectar, asta și Domnul o știe, iertat

Intră mielul  în Rai, asta e, intră deși este mielul turbat.