Satire amicale

 

În jurul meu sunt mulți poeți,

Pe poezia lor un  preț

n-aș pune, nu e vina lor,

ci doar a sfinților.

Unul scrâșnește că-i neuns,

Altul ar vrea să pară dus,

Ba plânge, ba se nalță sus

La norii cumulus.

Eu vă iubesc și vă ador,

Dar mă sufoc și simt că mor

Când mai apar pe lângă voi,

Genii de site, tragici eroi.

Frica , firfirica, idol rău și mut,

Lupii traversează  pe un drum mai scurt,

Vise se preumblă printre viziuni,

Vizuine sumbre, te rog să nu suni.

Telefonu-i lupul care urlă noaptea,

Mă sfâșie vestea, mor pe jumătate,

Vise ori coșmaruri, colți albi, ascuțiți,

Numele-s ascunse, te sărut, permiți?

Albul e mai sigur, sânge rubiniu,

Moartea lui Epictet, goală eu te știu.

Trecute carnagii, tatuaj codat,

Frica, firfirica, dragă Soledad.

Bosch, Ovidiu, Goya,multe s-au pierdut,

cum  îți este voia, poate te sărut.

BORIS MARIAN