Scrisori
către lume
1.
Scrisoare către lume, fără de răspuns,
Ce mândră-i
lumea, n-are păs, amar succesul,
Nectarul cel
dorit în rai nu-i natural,
În haine
purpurii pășesc impușii,
Stegari ai
vanității fără de hotar,
Victorioși,
ei par nemuritori,
Îmi este
milă, noi nu ne iubim,
Mă bucur de
salutul unui câine,
De ciripitul
mierlei sau al vrabiei aproape ca un fulg,
În ele e
Divinitatea, gigantică, ușoară.
2.
Avea un gât subțire ca un șarpe,
Sâni de
piatră, trei aripi de fiecare parte,
Ea mă lovea,
îmi sfâșia tot trupul,
Sângele gonea
la vale, spre ocean,
Ne devoram
ca-n actul sexual, interschimbabil.
Hera-Zeus
împreunați într-un cuvânt. Cuvântul.
În jur roiau
îngeri înveninați de furie
neputincioasă,
Cu pene ude,
mirosind a pipi de pisică,
Prea triști
pentru binețe și urări,
Prefer un
diavol plin de foc, vigoare
Să rupă
vechi zăgazuri de pudoare.
Ce nu-nțeleg
mă face precaut,
Răspuns eu
caut în moartea aparentă,
Iar trupul
scrie litere de aur ori numai semne tainice,
Urmează să le
descifrez, apoi, adio,
Împăcat să
plec.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu