Ab initio
Mă
interesează orice, chiar ce faci în această clipă,
În pripă, în
criptă, înscrisă,
Muzica,
durerile omului, pomului, autodromului,
Veți întreba, cine naiba este acest Iacob de ne dă nouă
lecții?
E un om nou, bun
și oarecum profet,
Migrația popoarelor nu s-a încheiat, iar eu, Iacob
Am o voce de bariton
cu care pot sparge becuri și geamuri,
Închide ochii, deschid iluzii, hai, spuneți ceva,
Răzbunător am să vă fac numai bine,
mi-e milă de privirile voastre disperate.
Știu, vă gândiți la descompunerea obiectului,
Metaforizarea, mefetamizarea
voastră.
Un camion cu geamuri se opri brusc
și împrăștie pe trotuar o cascadă de cioburi,
„Doamne, vitraliile”, murmură parohul,
Din cer se prăbușeau îngeri
cu aripi uzate,
Iacob îl prinse pe
Dumnezeu în brațe,
Părea un cerșetor hâtru și puțin afumat,
Scuipa sânge, l-am dus la spitalul săracilor.
Iacob Ramură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu