Mă tem

Mă tem

 

Mă  tem de temerea mea, de zeița păgână,

Ea spune, nu există prieteni, doar  dușmani deghizați,

așa să ne fie drumul? O viață cu   maci otrăviți?

Iubirea mea este tainică, ea nu are chip,

mi-e teamă s-o văd, poate vineri, poate Venera?

Prea multă cucută se-adună, mi-e teamă, iubito, mi-e teamă.

De ce? Se aude un zvon din adâncuri,

Simt mângâieri îngerești, eu sunt prea departe,

Tu ești și nu ești, ne-om vedea într-o lume

Fără zeițe de jar. Mi-e teamă de dragoste,

Tinerețea-i departe, închis sunt într-un turn de granit,

Vom fi doar amanți între unde și rime?

Păcatul se-nscrie în cer. Nu dau explicații,

Doar biete cuvinte, vrăbii bolnave, murinde, murinde.

Iar tu ești un sfinx, tu ești Beatrice,

Orfeu ți-a luat locu-n Infern.  

BORIS  MARIAN