Carmen
Saeculare
Prolog –
Mizantrop și misogin, augmentare, augmentin/tot un drac ce nu mi-e drag/
lacrimă într-un șirag,/ nu clădi
minciuni și ură,/ cum le rabdă-n arătură Domnul, mă întreb și eu, / asta știe
Dumnezeu/
Uneori mă
simt ca un lup
Singuratic
și fără trup,
Numai suflet
și gând și cuvânt,
n-am venit
să mă plâng, să încânt.
Am venit să
cunosc și să cred
Într-un
spirit înalt de Tancred,
În durerea
lui de Vigny,
Devenind
doar un punct peste i.
O scânteie
în haos uman,
Sunt iubit
și de dușman,
Sunt
prieteni – spirite mari,
Virtuoși
între mulți lăutari.
1. Zi-i direct ce ai de spus,
2. Unii-s duși, eu nu m-am dus,
3. Construim din temelii,
4. Dărâmăm prin a nu fi.
5. Palmele sunt ca frunza de arțar,
6. Capul sculptat de un meșter barbar,
7. Gâtul de-un frate- hipopotam,
8. Două picioare de zeu peruan.
9. Scara pe care urcă-ndrăzneț,
10.
Nu
are trepte, give me your hands,
11.
Dar îl iubește un astru-femeie,
12.
Noaptea
pătrunde intrând fără cheie,
13.
Diavolul puse ochi rău, neiubind,
14.
Flăcări
înalte pe ei îi cuprind,
15.
El
se făcu monument de granit,
16.
Steaua
- o lacrimă în infinit.
17.
Frigul
pe lume veni neașteptat,
18.
Ei se iubeau într-un loc depărtat,
19.
Nu
e nici urmă de Paradis,
20.
Ei se doreau mai mult ca în vis
21.
Însă
din mare, o nereidă
22.
A
apărut, dorea să-i ucidă,
23.
Sau să-l răpească pe partener,
24.
Cum
se-ntâmpla astăzi și ieri.
25.
Zeii
nu vor, dar cine ascultă
26.
Vocile
celor din lumea ocultă?
27.
Cel
înecat vede mai bine,
28.
În bezna lui din adâncime,
29.
Mare
noroc cu vasul zdrobit
30.
De
un baraj cin-l-a zidit,
31.
Astfel dispar Flory și Lory
32.
Din
povestire și din istorii.
33.
Doar
ușuraticii scapă, plutesc
34.
Și
cu o mână ei se crucesc.
(va urma)
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu