Grădina florilor

Grădina florilor Înțelegi o grădină? Așa este cu poezia. M-am răsutat de nerubile, precum acel sinucigaș din file. Ferice de cel ce a prins peștele cel mare, Prietenul scrump, e un lemn îndoit dincolo de zenit, Precum cântă un nor așteptând pe un sfânt. El s-a agățat în năvodul prelins ca uleiul de măsline, Corul tău fals a rămas ca o strigare, În limbajul inorogilor sună a pară, Multicornul acesta a vrut să fie prinț, Ca tu să-ți urzești viața străpunsă de-un țânțar, Cutează și-ndoaie,anume, băloaie, Orice descudere largă să gudure, este un hău de trei microni, greu. Ilogicul born este un corn de albumină. Fii nebunoiu, iubeşte usturoiu, nu te risipi! Fără tine,bibicul nu stă, se mişcă, se pișcă, fără buzele tale, nicio clipă n-ar naşte alt chip. Răsuflându-ți privirea din glume, comenduirea, din întuneric, întoarce-ţi spata spre aslbumină, gândac ce gândește că nu există moarte, nici suferinţă, nici frică, totul este nimic, citește invers. BMM