În pofida cuvintelor În pofida caracterului unei cataracte, Cuvintele dispar ca niște acte, Cinci texticule au în comun O gură enormă de leu- tun-tun, Emaux et Camee, luați aminte Nu se adună prea cuminte, Solarii, spectacularii de Lisle, De Heredia și Delibes, Ochiul contează mai mult ca un cord, Haz nu are decât acel corb, Sainte-John Pers și Allan Poe, Eva purta un roccoco, Cuvintele se ascundeau sub fald, Ce trup avea, ce suflet cald, O îndrăgea Stejarul Sfânt Din Nordul însinguratic de pământ. ************************** Intermezzo - M-ai întrebat cum putem fi în același timp părinți, copii și frați. Simplu – eu am vrut o fată, tu ai vrut un băiat, într-o noapte, ca oglinda, visul s-a împlinit – eram într-o cameră numai cu oglinzi, eram șase și ne puteam săruta în voie. Din cauza asta m-am trezit cu o durere de cap,mi-am luat tensiunea, aveam aproape 20 . M-am dus a doua zi la doctor. Măsurătoarea lui arăta cifre normale. I-am explicat că iubirea mea este o marfă care nu se cere. Dar sunt mereu gata să o ofer unei femei frumoase. „Marfă”, zice doctorul, un tip cam de 60 de ani, cu o mustață de Avram Iancu. Prin fața ferestrei trece o fată cu pulpe albe, pline, înfipte în cizme de lac. În spatele ei fluieră doi liceeni. Aruncă un chiștoc sub o mașină, se iscă un incendiu, tipa nici nu se oprește, liceenii fug, pompierii veniți în grabă lovesc o bătrână care decedează pe loc. Noroc că avea asigurare pe viață. Nepotul ei s-a îmbogățit. Din ziare s-a aflat că unul dintre pompieri s-a spânzurat din cauza remușcărilor. Ca să vezi unde duce apetitul. Diferența dintre bărbat și femeie este mare. Bărbatul este un animal, uneori inteligent, este hotărât pe moment, pripit, pare curajos, e instabil psihic, adică nu e bun de nimic. Prin generalizarea clonării va deveni inutil. Nu-l vor salva orgoliul, fanfaronada, ignranța, violența, cruzimea, viclenia. Finitta la commedia! Femeia e subtilă, are multe fețe, e diplomată, superioară sub aspect intelectual, se răzbună după milenii de umilințe, urmează neo-matriarhatul. Bărbatul iubește, femeia primește sau refuză. Ea este o majoritate. Mai mult, pot aduce la viață și muribunzi, dacă este nevoie. ************************************ Uite , de aceea am copiat eu un cântecel khazar- Toamna-ți dă podoabe, între sâni o salbă, Iarna-ți prinde boiul ca o cingătoare, Iară primăvara te-nveșmântă toată, Tu alergi, frumoaso-n nopțile de vară. Atâtea veșminte, totul e vremelnic, Te lepezi de ele, nu mai avem nume, Eu n-aș fi khazarul și ar fi mișelnic Să nu fii iubită-n vis, din altă lume. ********************** Orbiţi de cărăbuşi din aur, Cum traversăm, în abandon, E ora când Unicul Faur Ne-ndeamnă la un veşnic somn. Nici timpul nu este acelaşi, Cad şi cadranele de ceas, Auzi cum murmură, grilaje Se lasă peste răposaţi. Conturul sângelui, aminte Să ne aducem de părinţi, Orbiţi, noi mergem înainte, În urmă noi lăsăm dorinţi. Aş vrea să mă mai nasc o dată, Să-ntreb de ce şi cum şi ce, Să văd privirea ta mirată Din lumea care nu mai e. **************************** Prietenul spune, nu ai argumente, Ai pană la creier, mi-a spus, Dar ce fac eu? Plimb sentimente Din Orient la Apus. Prietenul spune, nu ştii cum te cheamă, Nici unde te afli, îl cred, prietenul meu nu are mamă, are un tată biped, prietene drag, de ce îmi porţi pică? Nu suntem noi muritori? Avem timp şi după, pe lumea cealaltă Să dăm cu pietre în nori. În luptă fiind cu propria-ţi umbră, Priveşte cum umbrele scad, Chiar soarele-n timp, fără voie, se surpă Prieten-duşman îmi eşti drag. ************************************ Berlioz, Vrăjitorul din Oz au pornit, în ciorapi bleu și roz, să gonească nonconformiști în Țara Munților Triști. Sufletul lor vagabond căuta, ca un mitic James Bond, un asin vorbăreț aurit, doar antilope-au găsit. Antitancuri, antitalente scriau festina nunc lente, șerpii, păianjenii frați se-mbrățișau îndoliați. Cin-nu trăiește nu moare, știe și șăful cel mare, zidul nu sparie deloc, dă-mi brelocul, Pasăre Rok. Am rămas fără de pretini, fără dietă și piepteni, fără iubită, doar glorie, ce nu conține-o calorie. Brusc se aude în poartă copita lovind, poarta-i spartă, se vede că nu are stil, Berlioz spuse subtil. Nici cal, nici maimuță, nici faun, intră arătarea, up-down, destul ați vorbit, e rușine, plâns, lacrimi diamantine. BORIS M. MARIAN :