Brusc

Brusc, toate lucrurile






Brusc, toate lucrurile s-au ridicat

Împotriva mea, eram într-o închisoare a lucrurilor,

Se aruncau spre mine, mă loveau

Peste față, peste genunchi,

Mă simțeam bătrân de patru mii de ani,

Bătut cu pietre ca de niște hohote și chițăieli,

Plângeam în mine ca un câine,

Mă-mpiedicam, mă urmărea doar râsul,

Deși am jucat și am cântat și eu

La masa veseliei, port în spinare

Propiile erori, păcate,

Toți le-am purtat, unii le-au aruncat la ghenă,

Mi-a mai rămas doar cântecul șoptit,

Iubirea din ascunse amintiri,

Le cânt și cânt ființa din aceste cânturi,

Că om sunt eu, ca voi, oameni- lucruri.





Boris Marian