tristeți vinovate

Tristeți vinovate





Tristeți vinovate că nu m-am lăsat,

Că nu am căzut în genunchi,

Că tu ai scuipat și ai râs sacadat,

Ca motorul de drujbă pe-un trunchi.

Ce rai te așteaptă, deja îl trăiești,

Un țarc plin de lingăi,

Aud și acum râsul robilor beți,

Cum ești tu, sunt și oamenii tăi.

Am ieșit noi din grote, scriem corect,

Cacofonic, dar mult expresiv,

Unii au o fărâmă de intelect,

Alții scriu visceral, maladiv.

Am să trec pe la Will, pe la Wilde, pe la Poe,

Eminescu, Nichita, Vișniuc,

Dar simt că ne trage din urmă un hău,

Timpul trece ca Marele Plug.





Boris Marian