Elicea

 

Amintirile nu sunt albastre. Senzualitatea nu este roz. Râsul prelungește viața scoicilor de mare. Departe s-a scufundat un vas, nicio stâncă nu s-a mișcat din loc. Unii au idei albe, alții  le au  negre. Ce ne pasă nouă.  Sunt idei, nimic mai mult.  O pasăre poate să pară o piatră aruncată în aer,  dacă nu ești atent.  Poate să-ți spargă și capul. Dacă nu ești atent. Un cap spart valorează mai mult decât un cap întreg. Preocupă pe medici. Fericirea se naște uneori și în decembrie. Elicea avionului s-a oprit în aer, o femeie a sărit în brațele vecinului, apoi elicea a repornit. Am plecat ilegal dintr-un aeroport clandestin. Wagner și- a editat operele în coperte roții ca sângele, să știe lumea cu cine are de a face. În acest timp la Paris se inventa parizerul. Din tot ce a fost mai frumos, am văzut o algă unduindu-se la trecerea marelui pește exotic.  Unele suflete sunt largi, încăpătoare, precum niște cufere vechi. În mine, o lumânare își păzește propria lumină. A venit un om împușcat în cap, în picioare, a căzut în brațele nevestei, apoi a zburat ca un fluture în înălțimi.  Vasile, dar el dus a fost. Se simțea neplăcut de ușor. Dumnezeu îl aștepta cu oarecare  nerăbdare.

„El veni copilul mândru, având zâmbet de coral”, eu adun din stele sâmburi, le adaug la Sf. Graal, am ales un job cu pierderi, scriu, mă-ntrebi și tu, but why, însă visul și trezia  doar cu versuri tu  legai,  între ele-și plimbă faldul  roș ca sângele, drăcesc, o pasiune fără maluri, o femeie ce-o iubesc, ea îmi râde, e flămândă, precum  fiarele-n păduri,  ea-i copilul  lacom, mândru, între noi sunt două guri.

 

BORIS MARIAN