Esențial

 

Esențial este raportul dintre bărbat și femeie,

Ce ne ascundem după dește deștepte,

Pe mine copacul, tracul și lacul

Mă împresoară, mă desfășoară,

Toată lumea știe să scrie versuri,

Nu le citește nici dracu.

Hei, popor, vino și-ascultă,

Cum viața se-noadă c-un faun.

Pleacă vaporul Titanic pe ape,

Oprește Nae  bamporiul, târ, târ,

Pleacă bamporiul pe ape,

Ceața e mare, văleu, muică,

Icebergul lovește cu capul, cine sare

Nu scapă, cine-i de zahăr e mahăr,

Diavolul râde de moare,

Spune , copile, ce știi despre asta?

Precum Agamenon cu-Ahile se bat

Pentru muierea ce nu este-al lor,   

Dar li s-a pus în vedere

 să nu mai repete eroarea,

în caz contrar vor fi trimiși

 pe Insula Diavolului,

 Stâlpii de telegraf cântă ca niște privighetori.

Lângă Spitalul Colţea

 un cerşetor  se bâţâie

 cu o viteză inimaginabilă.

Mâinile, capul, genunchii,

toate au mişcări oscilatorii.

 În întunecime, horă-ntâlnind mâna ta,

 chip străin,

oh, prea devreme murim prima oară,

prea devreme murim...

 O parte din legi s-au şters

 prin plecarea voastră,

 tăcerea m-a învelit

ca pe un  vierme blând, de mătase,

în edificiul părăsit cineva a intrat frumos şi alb,

 încăperile i-au devorat chipul,

 eu privesc prin transparenţa clipei

.Cine mă va elibera de aripi

înainte de a mă închide în mine?

Ce  scriu eu aici nu înțelege nimeni,

Acesta nu e talent, e un haloimes,

Grenade, granate, grape-fruits,

Soldaților le chiorăie mațele,

Mergi mai departe, prea departe,

 șoptește cadâna, în timp ce nevasta soldatului

sau soldatul nevestei se culcă cu vecinul șchiop,

ce veselie pe capul lor, huhurezii râd în voie,

hrrrr, educație, huhurezii au gulere tari și papion,

conțopiștii, da, ăștia scriu versuri, nu glumă,

eu nu sunt în peisaj, vitrine, cafenele, femei,

sunt iar acasă, mulți au murit în lazarete, în lagăre,

ce știu criticii grași? Fripturi minunate zboară pe cer,

berea e pe sfârșite, trabucul s-a stins, înainte,

strigă comandantul și mor toți, de tineri.

Cândva le plăcea Holderlin.

Să ai curajul rostirii cu limba proptită în dinți

și corzile vocii întinse-n tot corpul.

Să ai curajul rostirii, ura să te-amenințe,

Vezi unde calci, zice orbul.

Să ai curajul rostirii pentru atâția părinți

Uciși, se spune, se spune, la ordin,

Ce spui copile?

 

BORIS MARIAN