Porumbelul

Porumbelul

 

Lângă mine zace un porumbel mort.

Era cândva purtătorul mesajelor mele

Către iubită. Iubita s-a evaporat,

A înghețat, s-a transformat

Într-un stâlp de sare.

Dar ce vină are nevinovata pasăre?

În fața mea strălucește pustiul,

Marea Moartă se întinde lenevos,

Apele ei sunt dense,

Porumbelul  a murit de mult.

Oare, de când?

 

Pe câmpul de luptă, negru de fum,

Cădeau soldații, unul câte unul,

Morți paralele, departe

Cavalerii Apocalipsei  trăgeau după ei

Tunurile  din  secolul trecut,

Noi, copiii, habar nu aveam, așteptam

Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat,

Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit

Pe un plan înclinat, calculați viteza ,

Vă veți trezi în lumina stelară.

 

 

Nu veți reuși să-mi treziți ura,

Nici mila nu o pot oferi,

Dragoste, dragoste, unde-s  Tablele, sura,

Nobili, poeții sunt nu cunosc moartea,

Așa o fi, yofi, o fi?

Nu sunt celebru, nu ești celebru,

Dar ne iubesc tigrul și cerbul,

O, Valery, o, Pasternak,

Când urile urlă, muzele tac.

BORIS MARIAN