Se făcea că operele
numitului bmm ar fi intrat în programa școlară,
Dar elevii au
protestat, nu semănau cu Bolintineanu, Eminescu,
Nici cel puțin cu
Brumaru, ca naiba?
S-a propus trecerea
numitelor opere la zoologie,
Fiind vorba adesea
despre animale,
Dar erau prea
puținde date,
Proful de sport a
propus o nouă disciplină,
Psihopoezia, pornind
de la Poe până la Freud,
La care Sigmund, om
de treabă, a dat un răspuns pozitiv,
m-am trezit. Kafka
era lângă mine și se juca , era încă mic,
cu Samsa, un gândac
venit din vecini,
Cyrano mă plictisea
cu Statele Lunii, că acolo
Femeile fiind
melamncolice, sunt reci la început,
Apoi se dăruie în
lacrimi, în timp ce în Statele Soarelui
Iubirea pârjolise
jumătate din populație,
Hait, alt vis,
apăru Jan de Leyda, frumos, dar monstru la suflet,
Fu pus ca Dozsa pe
un scaun de fier și prăjit, brrrr,
Din perete se auzea
vocea vecinului, spunea, din toate corpurile se degajă
Caracteristici,
aspect, culoare și forme feminine, dar…
Relatarea se
oprește aici, să le urăm ce vor ei, celor
Ce nu au renunțat la căutarea finalului
pierdut.
Antismochinismul a
apărut la șezut,
În picioare și pe
ogoare, un fel de anusimi
Cu apocrife și
limuzini, ce fac aici apostații?
Aposmamele,
aravele, chitrele, lulavul, hadasul,
Cadastrul, arba
parșiot, cot, pișcot, arei miklat,
Iehiel din Roma, Gheulat,
ascetismul creează marxismul,
Asara harughei
malkhut, asefa mekhonenet.
Am construit cu
tine palatul de cleștar,
s-a sfărâmat la
primul cutremur din Quatar,
mi-ai spus că e
nevoie de secoli, zile, neant,
a doua zi neantul
devine enervant.
Că ne-am iubit, se
știe, ne urmăreau șnapanii,
Era să-mi dau și
viața și haina cu galoane,
Dar ai fugit în
sânul familiei, umbrar,
s-a năruit poemul,
palatul de cleștar,
m-ai șters de prin
jurnale și cântece cu text,
iubirea este legea,
deci dura lex sed lex.
era speranță, numai certitudini,
noaptea străluceau
stele, lumânări,
scuarul se umplea
de guvizi-fantome,
nu erau chiar
morți, fluierau pe nări.
Spune -God have
mercy on my soul, deci spune,
un buchet de crabi
vei primi în dar,
ce curaj, ce lauri,
valurile-n spume
alergau amanții
zgribuliți spre far.
Strada ca o venă
propulsa viață,
vitriolul sfarmă și
topește tot,
n-am venit să-ți
spun bunădimineața,
te anunț că mâine
va-nvia un mort.
*************************************
O, Doamna mea, unde
te afli?
În care parte-a
lumii străvezii?
Eu sunt într-un
abis și poate de aceea
nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.
Dar ce e dragostea?
Un sunet, o lumină?
Este prezență oare,
este doar absolut?
Nesiguranță, teamă,
tunet în surdină
sau poate mult mai
mult, neîmpăcat sărut.
Nu e-n puterea
noastră să desfidem
tumultul ce ne
prinde în vâltori,
înalte porți cu
răsuflarea le deschidem,
eu urc spre tine,
tu, cedând, cobori.
Am construit cu
greu această macara,
ea mă va duce-n
ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka
nimeni nu se mai roagă-n van,
există nedreptate,
pe adevăr-doi bani,
există jocul artei,
biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l
de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici
Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că
scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai
aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate ,
soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate,
de-acum să nu le ai,
ai peste tot un
frate ce-ți spune - stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
*****************************************
În țărână
ne-ntoarcem, dar altfel suntem,
Lovit de neliniști,
dureri, eu te chem,
Mamă, ce-mi ești
alături mereu,
În tine eu cred
ca-n Dumnezeu.
Grădina – Edenul,
un vis precurat,
Stau la o masă
supuși, împărat,
Precum copiii se
joacă, de veci,
Treaz tu vei fi ,
fără vorbe și legi.
De unde venim?
Încotro ne-ndreptăm?
Mirarea e singura
cale sptre vămi,
Răul cu Binele stau
în balans,
Suntem perechi în
Marele Dans,
ții minte basmul cu
Graetchen și Hans?
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu