Un voyage ...un infern

Un voyage ...un inferne

　

Enormă, orbitoare, lampa striga din cer,

du-te acasă, drace, aici nu e infern,

e noapte, vin copiii mâniei, cine-s ei?

Gladiatori de zahăr, părinți și porumbei,

sunt flame subterane, repetă-n vis bătrânii,

zeița răzbunării își aranjează sânii,

senină e demența, ca luna, ca un soare,

așteaptă că la ziuă toții faunii se-nsoară,

fug, mare spaimă este-ntre cele vinovate,

că nenăscuți copiii mâniei nu așteaptă,
au suflete pereche precum ciorapii albi,

rău răsplătiți savanții se lasă de-nvățat,

stai liniștit scholare, nu-i crimă, n-ai citit,

un accident, dar tat-tu pe ochi te-a cam plesnit,

în Biblie mai scrie că ochiu-i păcătos,

azi învățăm chimia să scoți aur pe dos, ,

din glie și salivă se face omul om,

Haim vrea să știe, viața e pasăre sau pom?

Dar moartea, dar durerea, ce fructe acre ai?

Întreabă Domnul aspru pe jalnicul Ianai.

ce vitregă e soarta, de unde și năpasta?

Întreabă-ți concubina, întreabă și nevasta.

Azi a venit la curte mărețul domn Mistral,

are un râs de spaimă și dinții mari, de cal,

doamna Barocchi martor chemată la proces

și-a adunat corsetul, dar a pierdut un dres,

Sir Flamestorm se plânge de insomnii, iubit

el n-a fost niciodată, dar a ucis un chit,

băiatul lui răstoarnă cocoane peste mări,

a cucerit planeta, acum e la jumări.

De Johann Santa Clara voi nici n-ați auzit,

trăim o nouă eră de surzi și necitiți.

BMM


Ar fi caraghios să-mi scrii

Ar fi caraghios să-mi scrii, iubito,


Chiar acum , când m-am obișnuit cu moartea ta civilă,


Ai reușit , fără a fi Veronica Micle


Să mă faci a crede că sunt Marele Poet,


Nu mai e timp să ne-mpăcăm,


La mine, ceasul din gară a bătut unșpe,


Mai este o oră și mă duc în alte zări,





Am biletul în buzunar, dar nu mi-l va cere nimeni,


Tu irosește-ți fericirea și timpul în voie,


Ceasul tău merge încet, abia se aude,


Fericirea există, e cel mai bun moft și soft,


Tu râzi, râsul tău aduce uneori frigul,





Îl simți? Eu de mult nu-l mai pot deosebi


De blânda adierea a unor aripi.


*******************************


Lumina trăiește prin ea însăși, ca soarele,


alergăm după ea , care și carele,


caută cartea, caută și leacul,


primul pe listă este dovleacul,


Casandra, Casandra, te caută banda,


nimeni nu crede, nimeni nu vede,


lasă-l pe Mandea, să-i dărui lavanda,


Casandră smintită și neiubită.


BMM