Don Quijote

Don Quijote






Să stai în genunchi în faţa unui copil,

E cel mai sfânt gest,

Să-ngenunchezi un om, privind de sus,

Este pervers,

În faţa mea stă un copil regesc,

O Isadoră fără zâmbet, fără trai lumesc,

Închisă între răi şi-ntre nebuni,

E Isadora simbol ăstei lumi,

Eu pot să iau precum bătrânul cavaler,

Un lighenaş de-aramă şi o za de fier,

Un Sancho Panza, o credinţă-n Cel de Sus

Şi să pornesc război ca un instrus

În lumea unor jalnici răi, nebuni,

Pentru că nu pot să m-ascund în turn.

Atunci copilul Isadora, oare-mi s-a părut?

A râs şi-a fost mai mult ca un sărut.



Boris Marian