Tramvaiul Trist
To the Queen Isa
Fulgurant şi fugitiv,
aştern aici câteva impresii
de peste zi.
Am dat din nou peste diplodoci.
Se lovesc orbeşte sau cu dichis.
Înainte de a pleca definitiv,
sufletul se îmbrăţişează cu trupul
ca doi amanţi, şoptea profesorul
în staţia Tramvaiului Trist,
ia-mi un bilet , te rog, am avut şi eu
o iubită, în numele ei te rog,
ia-mi un bilet de nemurire.
Câte dimineţi au trecut de când
oraşul Ur nu mai este? Întreabă
un cetăţean care nu ştie bine staţiile,
nu le-am numărat, murmură profesorul,
Doamne, ce vorbiţi, parcă nu aţi fi Dumneavoastră,
i-am scuturat braţul, el s-a lăsat moale
şi atunci am observat că numai mâneca
şi haina erau ale lui, restul, o gravă confuzie,
profesorul alerga pe lângă Tramvaiul Trist
şi nu putea să urce.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu