Vai munţilor

Vai munţilor







Vai munţilor ce văd în zare,

O luptă vom trăi, care pe care,

Duşmanul nu există, totu-i abur,

Când noi vom fi acolo, fir de aur.

În faţa bucuriei nu se schimbă

Nici spada, nici otrava de pe limbă?

Mereu sorbind cu lăcomie viaţa

Uităm de vise? Aspră-i dimineaţa.

Prea mult ne-asemănăm. E bine?

Doar Isadora ştie. Din vechime

Tot încercăm să ne luptăm cu noi,

Uitând că Unul nu poate fi doi.





Boris Marian