Minunile paralele

 

Pe când un om, în miezul vieții lui,

Plecă într-un voiaj la Covurlui,

Trecu  printr-o pădure-ntunecată,

Acolo se-mbătă , făcând-o lată.

Pierdu cărarea, a zărit o nimfă

Cu totul goală, îi păru mai simplă,

Dar drăgăstoasă,  au făcut copii

Bruneți-verzui, iar unii arămii.

Se minunau și tatăl, mama, luna,

Doar Dumnezeu le explică minunea –

Unde trăiești,  acolo se iubesc

Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.

………………………………………..

Fetele-și iubesc tații,

Băieții caută opusul mamei,

Harpa de argint vibrează

În pieptul fiecăruia,

Surâdem, murim,

Sărut glezna femeii

Conform obiceiului oriental,

Iubesc femeile înalte,

Ele nu mă iubesc,

Dar mie nu-mi pasă,

E la fel cum ai vrea să mergi

La New York, știind că acolo

Nu te va lua nimeni în seamă,

Dar  ești fericit.

Vezi Statuia Libertății .

De aici începe un alt poem.

………………………………….

S-a făcut pace,  lupul a sâșiat oaia,

Capra a mâncat varza,

 Așa este normal,

Cineva a călcat sub talpă ghiocelul,

Dar el a crescut în anul următor.

 Ș.a.m.d.

BORIS MARIAN