Montale

 

Montale provine de la sentimentale,

El este amator de saturnalii regale,

Unii ieșim din mantaua lui Montale,

Alții ex nihilo, ocaziile-s multe,

Oase de sepie lasă în urmă,

Matale ce spui?  Îmi place mentalul feminin.

Princesse lointaine, fără intenții spun,

Aproape că zbor, roțile săriră din drum,

Așa cum viața fuge de etrnul senin.

Primăvara se fac copii, nu știi?

Vara se maturizează oricine,

Toamna se scufundă în sângele frunzelor,

Iarna ne potolim ca statuile.

La capătul drumului o bătrână cu mintea dusă

Îmi cere bani, îi dărui inima.

Va cădea soarele ca un câine la drum lung?

Ca Zarathustra, ca lustra, moartea își pierde ochiul verde,

Pușcăriașii –uriașii își lasă lanțurile-n șanțuri.

Acesta e omul nou, un ou.

Nici mugetul de val rănit nu se aude,

Alge-n  tremur , privesc în ceață răsărind

Astrul solar strivit de vremuri.

Dar peste turle și livezi,

Ghirlande de aur, oarbe,

Închipuire, cum să vezi,

Iubirea cum încet ne soarbe.

BORIS MARIAN