Să iei timpul, să-l
împarți ca pe plăcintă în zece felii,
Apoi într-o sută, până
când nu vei mai recunoaște plăcinta,
Acest mod mi se pare
rezonabil, la fel este și cu moartea,
Cu cât o privești mai
mult în față, cu atît ea devine mai
puțin cunoscută,
Ea se îndepărtează, cum
spune Ginsberg, Adonoi Echad nu este unul,
Ci Doi, nu doar doi, ci infiniți, universul se naște
și moare
Într-o fără de sfîrșit
progresie a minții.
La ce bun să eviți ororile?
Cineva a inventat un Auschwitz.
Nu vă speriați, eu
vorbesc de veșnicul Auschwiz al Răului,
Nu vom scăpa, noi,
oamenii, poate că Dumnezeu se va trezi cândva,
Oricum noi vom exista,
noi , supraviețuitorii. Amin.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu