Amorul unei marmure

Amorul unei marmure

 

Dacă mângâi prea mult o marmură,

Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,

Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,

Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,

Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.

Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,

Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede

Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,

Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,

Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,

Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.

Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,

Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.

Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,

Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?

Deși-n atomi este o inimă  ce arde.

Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,

Că are fiecare jobul lui, ce-i pasă  vieții nu știu cui?

Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat

De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

BORIS MARIAN

Marguerite, Marguerite, nu mă scoate din sărite,

Vreau să-ți mângâi părul, dragă,

Ea îmi spune, n-ai o doagă,

Eu privesc plopi fără soț,

Am să fiu bandit și hoț,

Am s-o-ncui pe Marguerite

În cutia cu chibrite,

Am să fac din ea brichetă,

Eu voi fi o sigaretă,

Poate voi o pendulă

Că iubita prea-i fudulă,

Ea e pură, eu puriu,

S-a sfârșit, dar cum, nu știu.

B • Unii se nasc bătrâni, alţii mor tineri 

• Unii vorbesc necontenit despre iubire, alţii doar iubesc 

• Unii vorbesc, alţii scriu 

• Unii scriu mult şi prost, alţii scriu mult şi bine 

• Nu toţi care scriu puţin scriu şi bine 

• A nu se confunda nesinceritatea cu fantezia 

• Prietenul se cunoaşte la nevoie, dar şi la durere 

• Prostia şi generalizarea sunt surori 

• Amănuntul poate fi din aur sau din argilă 

• Nu există om să nu fi trădat cel puţin o dată 

• Negându-L pe Dumnezeu, implicit Îl recunoşti 

• Uitarea este cel mai bun prieten 

• Iartă şi nu vei fi iertat 

• Poemul este un sentiment expandat sau o idee expandată, ceea 

• ce este şi mai rău 

• Oraşele sunt necesare progresului şi avioanelor 

• Dansul este culmea expresivităţii 

• La răcoare intri când eşti prea lacom sau prea naiv 

• Fiecare zi este o altă lume, dar tu nu o vezi 

• Adevăratul artist este un violonist orb 

• Arbuzul e bucuria săracului 

• La periferie orice este o dramă 

• Fără Iuda nu ar fi existat Iisus 

• Scamator pios nu am văzut 

• Nimeni nu se urăşte pe sine, ci pe ceilalţi 

• Nicio maimuţă nu va ajunge om, e prea naivă 

• Gând curat nu există, numai sentimente curate 

• În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă 

• Visăm de dragul realităţii 

• Îţi luminezi calea pentru a-i ajuta pe hoţi 

• Singurătatea iubeşte poezia 

---------------------------------------------- 

Boris Marian MEHR 

martie 2015 

Dreptunghiular, stângunghiular,

Alege  punctul, are har,

Îmi vine konku croncănind,

El scuipă ca un laș, îl prind,

ah, kronkule , te-aș  jumuli,

friptură bună îmi vei fi.

În intervalul eu și eu

încape și un Dumnezeu,

ce flacără m-ar mistui?

Iubire , asta Tu o știi,

Aici sau dincolo de soartă,

Rămân poetul   fără doagă,

n-am chip, armura mea e-o coală,

am diplome și nicio școală,

că nu există  pentru noi

nici școala vieții, suntem  goi,

goimi în iadul cu eroi,

de ce-aș fi trist când primesc  har?

Un konku spune never, iar.

Că hotarele se rup,

 Scriu , deși încet mă surp.

BMM

 

Da, Labiș a iubit, o presimțire,

Moartea căprioarei?

Quasimodo îi scria mamei,

La fel și Esenin, dar Leon Felipe?

Cum era  Lohengrin, mai știe cineva?

Mai știți să fi salvat pe un poet preabunul Dumnezeu?

Un zâmbet  pe chipul celui plecat.

Haina era mult șifonată, sânge  uscat de mult.

Prin ritm și rimă vei salva gândirea?

Se poate, dar o fi și altfel.

În artă fiecare arde altfel, de viu,

Fără să știm.

BMM