Stări

Stau pe o parte, citesc din carte,
nu-mi aflu soarta,  vine nepoata,
rostul vieții, să-ți vinzi castraveții
la grădinari  veseli, hoinari.
Lasă copacii, crească în lună,
tu cară-ți sacii, nu da arvună,
duhul e beat, prin fragi și mure,
sânii-s pietroși, fesele dure.
Fluturi -mirese, visele mele,
nălucile morților-  minții sfredele.

*******************************
O încordare permanentă,
jerbele memoriei anciente,
o sete de armonie pian - royală,
astfel trecurăm de o portală,
profesorul își amintea  de școala
unde o iubise pe Lala,
lăcașuri vechi de rugăciuni,
spitalul, plimbarea pe ultimul drum,
spăimoase lătrături, zăvozi, ,
vechili, vânători, boieri, voievozi,
fete cuminți, mai roșii-n obraji
ca maharadjahii din Pendjab,
sfeșnice galbene  plângând pe mese,
bunica-mi spunea o altă poveste.
*********************************

Coșmarul vieții sale era
să cadă în gol de undeva
și a căzut, brațe vânjoase
l-au prins abia la cote mai joase,
nu mai avea  picioarele sale,
erau un fel de stâlpi în sandale,
un fel de picioare de elefant,
nu se trezise,  coșmar cam jenant.

****************************

Cu Desdemona și cu Ramona,
din Barcelona și până la Roma,
îmi petrecusem boema toată,
cum ai rostogoli pe deal o roată.
Fauri și tauri și mauri în zări,
firul de iarbă, flăcări pe mări,
umed e firul, rece e focul,
crudă e soarta, fuge norocul,
cristalul ochiului, diamantinul,
umoarea, retina, prea alb e crinul,
lup înțărcat , mirosind a lapte,
mâinile mele mângâie șoapte,
aspra spinare a lunii, luceferi,
Doamne, iubindu-ne, noi murim teferi.

BORIS MARIAN