Tot

Tot ce ating în pulberi se preface,

de au, de tărână, mi-e egal.

Oricare ceas devine mai rapace,

înghite călăreț și cal.

Mă simt în caruselul disperării,

speranța moare prima uneori,

un gol  care  coboară-n hăul serii,

mă-ntâmpină  înspăimântate zori.

Dar firea mea este aceeași, trează,

mă-ncred chiar în a morții rază.


BORIS MARIAN