Dar nu mi-ați răspuns la întrebare, Ce este arta? Ați adormit. Somn ușor. Beți în liniște. Amintiți-vă de noaptea walpurgică. Un craniu se profila pe pânză. Diavolul era la el acasă, Ca și porcul. Desenați-l. Clasa tăcea. Entuziasmul autobatjocurii. Cerșetorii nu mai au gloanțe. Moartea și prostia se luau la trântă. Atomi argintii plutesc în ochii tăi. Poezia este tot ce uită Dumnezeu. Nepăsător, voios, ștrengarul Se legăna de creanga unui stejar afumat. Un pluton de bețivi s-a prezentat la execuție. Condamnatul era lucid, calm, cald. Își recitea viața cu voce tare. Plutonul adormise. Zadarnic cocoșul striga în zori. Câțiva șobolani plecau la serviciu. Drepți, strigă un grad superior. Cu cântec înainte, marș, harș, tovarăși. Cazarma o luase la vale, pe Copou. Nu mai ai ce să-mi propui, spune gorila Căutând un colac de salvare. Se scufunda în smârcul ei , Sunt master, sunt doctor, sunt castor, Sufăr de gastro, sforăi când vreau, Un gândac de piatră se strecura printre ferigi, Din buric lătra o divă, Nu avea aripi, doar un piept imens Plin cu polistiren, viscerala greață Se vindea la chioșc, curgeau sudori, Unsori și nămol sulfuros, bun, sănătos, Pune mâna pe stent, bolundu-le, Dar ceva mai lent. Filmul se rupse, finita la comedia. Dumnezeu nu mi-a dat lovitura de grație, El nici nu știe, El vede, dar nu știe, Așa , nici vrăbiuța Guța nu suportă abuzurile, Văd niște dinți albi, regulați, sunt ai lui Chrisostomos, Trei șuierături puternice, ascuțite îi răspunseră Din calmul dimineții, mulțimea cobora scările de la Odesa, Tarbuck strigau unii, facebook , răspundeau alții, Dar Dumnezeu vede tot. Să fim expliciți, dragii mei. Cea mai grea meserie, dragii mei, este să stai în fața unui public și să-l faci să râdă, dar ce importanță are? Doamne, ferește, face unul infarct sau fură de la altul. ,

Dar nu mi-ați răspuns  la întrebare,

 Ce este arta?  Ați adormit. Somn ușor.

Beți în liniște.  Amintiți-vă de noaptea walpurgică.

Un craniu se profila pe pânză.

Diavolul era la el acasă,  Ca și porcul.

Desenați-l. Clasa tăcea.

Entuziasmul autobatjocurii.

Cerșetorii nu mai au gloanțe.

Moartea și prostia se luau la trântă.

Atomi argintii plutesc în ochii tăi.

Poezia este tot ce uită  Dumnezeu.

Nepăsător, voios, ștrengarul

Se legăna  de creanga unui stejar afumat.

Un pluton de bețivi s-a prezentat la execuție.

Condamnatul era lucid, calm, cald.

Își recitea viața cu voce tare.

Plutonul adormise. Zadarnic cocoșul striga în zori.

Câțiva  șobolani plecau la serviciu.

Drepți, strigă un grad  superior.

Cu cântec înainte, marș, harș, tovarăși.

Cazarma o luase la vale, pe Copou.

Nu mai ai ce să-mi propui, spune gorila

Căutând un colac de salvare.

Se scufunda în smârcul ei ,

Sunt master, sunt doctor, sunt  castor,

Sufăr de gastro, sforăi când vreau,

Un gândac de piatră se strecura printre ferigi,

Din buric lătra o divă,

Nu avea aripi, doar  un piept imens

Plin cu polistiren,   viscerala  greață

Se vindea la chioșc, curgeau sudori,

Unsori și nămol   sulfuros, bun, sănătos,

Pune mâna pe stent,  bolundu-le,

Dar ceva mai lent.  Filmul se rupse, finita la comedia.

Dumnezeu nu mi-a dat lovitura de grație,

El nici nu știe, El vede, dar nu știe,

Așa , nici vrăbiuța Guța nu suportă abuzurile,

Văd niște dinți albi, regulați, sunt ai lui Chrisostomos,

Trei șuierături puternice, ascuțite îi răspunseră

Din calmul dimineții, mulțimea cobora scările de la Odesa,

Tarbuck strigau unii, facebook , răspundeau alții,

Dar  Dumnezeu vede tot.   Să fim expliciți, dragii mei.  

Cea mai grea meserie, dragii mei,

este să stai în fața unui public

și să-l faci să râdă, dar ce importanță are?

Doamne, ferește, face unul infarct sau fură de la altul.

  

,