Negru de fum, ce este el și la ce folosește? Câte vieți s-a transformat în negru de fum? Anvelopele beneficiază de el. El este trecutul și viitorul. Nerro di fumo. Ca și împăratul Nero. Anonimul venețian nu are cunoștință de negrul de fum. O fi o zeitate africană? Iar Blaga zice – La cerul întâiu străjeri de tuci, Plopii fac câte cincizecide pași/// Cinci luni de viață, lacrimi morților, Fratele meu iese din pământ, Un gând suflat ca o umbră, Giulgiu de praf, amurg de plumb, Păianjen ce coase veșnicia, Pământul simte apele și sicriele, Zgomot de clopote lovite cu ură, Pe ziduri se prăbușesc sfinții, Imense lumânări, ritm parfumat, Din remușcarea ei incestuoasă Se prăbușeau pe piatră rugi, Un zgomot de mitraliere, de ură izbăvitoare. Apoi Adriasn Maniu, Cerul îngroapă, Stele ce scapă, clpotul bate ruga dre seară, Iată și iar, luna o gheară, ultimul vis, Calea coboară dreaptă, ușoară Până-n abis. În târg miroase a moarte, a tomană și a fând, Vântul negru aduce, fiebinte în plămân. Un croncănit răzleț, răsună crunt Și-mprăștie neliniște pe drum. Iar seara-n vâmp se deapănă mărunt, Țesândcu fulgii negru de scrum și doart de scrum. BMM &Co.

Negru de fum, ce este el și la ce folosește?
Câte vieți s-a transformat în negru de fum?
Anvelopele beneficiază de el.
El este trecutul și viitorul.
Nerro di fumo.
Ca și împăratul Nero.
Anonimul venețian nu are cunoștință de negrul de fum.
O fi o zeitate africană?
Iar Blaga zice – La cerul întâiu străjeri de tuci,
Plopii fac  câte cincizecide pași///
Cinci luni de viață, lacrimi morților,
Fratele meu iese din pământ,
Un gând suflat ca o umbră,
Giulgiu de praf, amurg de plumb,
Păianjen ce coase veșnicia,
Pământul simte apele și sicriele,
Zgomot de clopote lovite cu ură,
Pe ziduri se prăbușesc sfinții,
Imense lumânări, ritm parfumat,
Din remușcarea ei incestuoasă
Se prăbușeau pe piatră rugi,
Un zgomot de mitraliere, de ură izbăvitoare.
Apoi Adriasn Maniu,
Cerul îngroapă,
Stele ce scapă, clpotul bate ruga dre seară,
Iată și iar, luna o gheară, ultimul vis,
Calea coboară dreaptă, ușoară
Până-n abis.  În târg miroase a moarte, a tomană și a fând,
Vântul negru aduce, fiebinte în plămân.
Un croncănit răzleț, răsună crunt
Și-mprăștie neliniște pe drum.
Iar seara-n vâmp se deapănă mărunt,
Țesândcu fulgii negru de scrum și doart de scrum.   
BMM &Co.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu