Osip Mandelştam -
rebelul ”pedepsit”
Postumitatea poetului Osip Mandelștam a fost tulburată mai mulți ani de zvonuri diverse despre
supraviețuirea sa în GULAG. Soția sa , Nadejda a încercat zadarnic să
afle împrejurările și data în care a murit marele poet. Calvarul său a început
în 1933, cțnd a citit unor prieteni o
poezie satirică despre dictatorul Stalin „ Noi trăim, nu simțim nici pământul…
dar nicio o jumătate de frază nu poate să se lipsească de o laudă adusă munteanului de la Kremlin… are degete ca
viermii apucători…are mustăți
precum gândacii….are pieptul
larg să ne cuprindă…câte capete n-au
căzut în jurul său ” ( trad.
aproximativă). A fost arestat în mai
multe rânduri, Pasternak a reușit un timp să-l salveze, fiind în grațiile
dictatorului, Gorki se pare că nu a intervenit, oamenii erau speriați de
mașinile negre ale NKVD-ului. Mandelștam a încercat să sinucidă, Buharin l-a
mai salvat o dată, înainte de a cădea și el sub gloanțele vigilentei poliții. Mandelștam a fost trei
ani exilat la Voronej, scria în continuare, primea vizite, Anna Ahmatova era o
admiratoare, ambii poeții fiind fondatori ai cercului akmeist din 1918. Nimeni
nu se aștepta ca delicatul Osip
Mandelștam, cu versurile sale diafane și totodată cizelate, amintind și de
Pasternak, în stilul primelor versuri,
va izbucni scriind o satiră atât de mușcătoare.
Atmosfera semăna cu aceea din Roma
imperială, în anii decadenței. Intrigi, denunțuri la care s-au pretat și
fruntași ai breslei scriitoricești din
URSS, Alexei Tolstoi, Pavlenko, ș.a. au dus la condamnarea poetului ca
dușman de clasă și deportarea la
Vladivostok, în Extremul Orient. Acolo ,
citea celor din baraca în care era
închis versuri de rară frumusețe. A murit de tifos exantematic, care era
tratabil, dar deținuții politici nu
beneficiau de asemenea favoare. Data
găsită în arhive, despre decesul lui a fost 26 decembrie 1938. Nu se știe cțt
de sigură este. Familiile celor deținuți primeau anunțul morții
acestora fie mult după, fie, cu tot cinismul, chiar mai devreme. Undeva
poetul s ria „ Ce stradă e asta? Strada Mandelștam? Ce nume ciudat, cum îl
întorci tot strâmb iese”. … ” M-am născut în noaptea dintre doi și trei
ianuarie / într-un an de mari speranțe/ iar în jurul meu secolele mă înconjurau
cu focul lor”. Nu a apucat Holocaustul, dar l-a ucis GULAG-ul. În română a apărut cu mai multe volume, inclusiv în colecția
Cele mai frumoase poezii, traducerea lor fiind semnată de Puiu Brăileanu
și Valeriu Bucuroiu. În Europa și în SUA
au fost traduse mai multe poeme. În
poemul „ Versuri pentru soldatul necunoscut”, el scrie despre oceanul fără
ferestre în care se simte îngropat. A mai scris și un excelent Eseu despre
Dante. Era un stilist și un critic
literar de mare clasă. Revoluția din octombrie l-a îndurerat ,dar nu s-a exprimat direct, invita cititorii să se
reculeagă în lumea melosului. În 1972 au appărut în Franța trei volume de memorii
ale Nadejdei Mandelștam despre soțul ei și despre creația sa. La noi au fost traduse parțial. Opera poetului martir merită cercetată
cu atenție și iubire.
BMM
Marele solist, scriitor Leonard Norman Cohen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu