Bătrân coțcar

Bătrân coțcar






Bătrân coțcar la șaptezeci de ani,

Mă ceartă blondele cu nuri și cu nepoți,

Mai vin mafioții fără cărți, fără elan,

Bătrân coțcar, încearcă tot ce poți.

Mă scol și scriu, la primul ceas,

Ce am visat, ce nu s-a împlinit,

În fapte poți fi zeu ori un ratat,

Dar în cuvinte tinzi spre infinit.

Cuvântul pur, o asimptotă-n plan divin,

Eu beau cu voi otravă sau pelin?





Peste douăzeci de ani





Peste două zeci de ani, vă veți mira

Că am trăit atât, mă voi mira și eu,

Aici sau, poate, foarte departe,

Mă voi mira într-un vers,

Într-o frunză de plop, tremurândă,

Într-o trecere de vânt,

Ca o aripă de arhanghel.

Peste douăzeci de ani,

Containerele vor fi risipite

Sau o cometă

Ne va trmite în spațiul originar,

vom citi în stele,

în bezna tăcută,

vom relua romanele

și poemele fără final.





Boris Marian