Poemul Freud

Poemul Freud




Cineva îmi spune, scrie despre Freud,

E ca un nor acest Freud,

un nor de tunete și fulgere,

Ne luminează și ne înspăimântă,

Nici visele noastre

Nu-l pot străbatre,

Dorinți înăbușite,

Lacăte puse pe brațele

Celor mai tainice gânduri,

Astfel mi-apare zeul păgân

Numit Freud,

Poate de aceea

Ne place mai mult

Omul din el.





Mă-nchin oricărei raze de lumină







Mă-nchin oricărei raze de lumină,

Oricât de palide, subțire, cade drept,

Simt tot mai mult că sunt făcut din tină,

Oricine poate fi mai înțelept.

Îmi sunt fierbinți și patul, perna, ochii,

Ei n-am dormit viața neiubind,

Pios ascult foșnirea unei rochii

Și geamătul bolnav de jind.

De aceea cred în nemurire,

Nu pot dispare munții-n ocean,

Nici dragostea flămândelor Walkirii

Și nici păcatul Sfântului Satan.



Boris Marian