Un vulcan

Un vulcan




Un vulcan apărut sub piele,

Vulcanul erupe și omul nu mai e om,

Este iradiat, apoi dus acasă ori la cimitir,

Dar vulcanul erupe mereu,

Aruncă vorbe, săruturi, totul este refuzat,

Vine o zână, ridică omul de sub pământ,

Îl pune pe picioare, diverși vagabonzi aruncă

Pietre în omul sculat din morți,

Este o stare normală,

Eu vorbesc despre fiecare.



x x x



Nu știu cum , dar îmi crește un umăr mai mare,

Fiți liniștiți, nu este vorba de o aripă,

Este doar o tendință, un fel de a ocupa spațiul,

Așa cum un vers răpește o porțiune din Universul stelar,

Precum sărutul care face parte dintr-un act mai amplu,

Precum flacăra, noaptea, prevestind un incendiu,

Da, am un umăr mai mare, așa ca să mă recunoașteți.





Boris Marian