M-am liniștit

Citeam manuscrisul ( variantă)






M-am liniștit, aproape

că nu mai am nimic de pierdut,

Anii sunt la locul lor, stima și iubirea

Stau și ele undeva, ascunse,

Cărțile nevândute le-am donat

la un azil de bătrâni,

de ce să nu plece și ei fericiți,

cu o metaforă în gând?



Singura mea avere,

omul de lângă mine,

supraviețuiește cu mine,

cu iubirea dăruită unul altuia,

precum fructele culese-mpreună,

veți spune, vai ce idilic,

nu, cel mai înalt gând

este și cel mai simplu,

nu-l schimb nici pentru zece tratate

de filosfofie kantiană și hegeliană.



O nedumerire tot am,

cum va suporta pământul

atâta iubire și sete de ea?



Boris Marian Mehr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu