Flecte ramos

Flecte ramos, arbor alta






Pleacă-ți ramurile tale,

Arbore înalt și mândru,

Vorbele pot fi fatale,

Binele nu are sâmburi,

Pleacă-ți ramurile tale,

Arbore înalt și sumbru,

Înaintea dumitale

Mă înclin și umblu.

Pleacă-ți ramurile tale,

Poate-aș vrea să spânzur

Tot trecutul și o parte

Din trecute gânduri.

Poate-acoperi o pereche

Ce iubesc în noapte,

Arborele stă de veghe,

Gemete și șoapte.





Uneori pământul nu ne-ncape



Uneori pământul nu ne-ncape,

Uneori pământul e prea mic,

Uneori suntem ca două clape

Smulse, pianul semănând c-un dric.

Uneori ne caută șerpii, viermii,

Uneori suntem de neîmpăcat,

Uneori călcăm ca pachidermii

Umbra unui antic Eufrat.





Lumea este strâmbă, nu bociți,

N-o să ne-ndreptăm, suntem suciți,

Nu degeaba vântul, lupii, norii

Ne-au lovit, sunt liberi doar cocorii,

Unul e trufaș, altul viclean,

Unul este înger, altul Tamerlan,

Timpul ne gonește înspre moarte,

Nu bociți sub soarele Djakartei,

Cine e puternic, urcă-n munți,

Cine-i vesel, joacă pe la nunți.



Boris Marian