Ce poți să spui?

Ce poți să spui unui om cu care nu te-ai văzut

De decenii?

Că ești bunic, că ai scris câte ceva, că te dor genunchii,

Că ai o ușoară depresie, că auzi, uneori,

Cum mătușa  cu coasa trece prin dreptul ușii,

 La miezul nopții, dar nu vei spune câte trădări,

Câte minciuni ai  pe suflet, cât ai îndurat sau

Cât ai făcut pe alții să sufere.

 Nu vei spune nici mort.

Aceștia suntem noi, niște fiare

 Aparent blânde,

Importante sunt aparențele, ca și în poezie,

Pare frumos tot ce spui,

Dar subtextul?

  Fiecare cu morții săi, cu viii săi,

Cu ce a-mplinit și nu a  împlinit.

Șerpi încolăciți pe același sceptru,

Fiecare e rege în inima lui,

Chiar și atunci când umblă desculț,

Trupul își schimbă conturul, sufletul nu,

Amfore suntem, amforele se sparg,

Vinul de mult a secat, aburul lui – hrană le este

Norilor, îngerilor, mai știi,

Poate lui Dumnezeu,

Să nu hulim.

Numele nu e de nici un folos,

Eu îți sunt frate, vrei sau nu vrei,

totuna este.

 Boris Marian