„Și dragostele noastre dospiră în venin”

Cred că un diavol este mereu în mine,

Cu care niciodată nu mă-mpac,

Orgoliul, beznă în lumină,

Mă va trimite drept în iad.

Pot să jignesc ființe fără vină,

Zadarnic  vin cu scuze, regretând,

Cine mă crede? Cine se înclină

În fața celui care pare blând?

Și, totuși, m-am născut pentru iubire,

ți-aduc , iubito, flori din Ararat,

am consumat iubirile-n neștire,

cu diavolul nu pot să mă împac.

BORIS MARIAN