Hic ego


En Place Pigalesco mă-ntâlnii cu Ionesco,
eu nu aveam față,priveam cu ochii din ceafă,
nu maiaveam mâini  ci picioare de liliac,
treceam pe lângă luminițe, eram în comă comodă,
muritorii nu mă mai salutau, i-am trimis undeva,
pe care se cațără vițele de vie, pădurea de pini ponegrește,
doi bulgări, unul de uitare, unul de nepăsare,
orașul se stinge umezeala mărețelor chefuri,
prin palida tăietură a femeilor se nasc copii plăpânzi,
vițele se cațără să le mângâie, Ionesco întreabă,
nu-l văzuși pe Popesco ori Piscopesco?
Nu aveam față, priveam din ceafă, eu v-am mai spus,
plecat de acasă, am trecut prin trei închisori,
numite Varvare,pe metereze - suflete treze,
zăresc ogoare proaspete,viitorul patriei este aproape.
Neprevăzutul izbucnea de peste tot.
Se descrețesc și munții noștri dragi, uraniu poartă,
scrâșnesc stăvilarele, stele răsturnate strigau - viol, viol,
ași,o invenție a ziariștilor, în inimă flutură steaguri.
BMM