Zelda – o fiică a hasizilor Numim hasizi pe vechii învățați de la începutul mileniului unu, dar și pe cei care l-au urmat pe Baal Șem Tov în sec. XVII-XVIII și până azi. Zelda Schneursohn se trage din celebra familie care a fondat mișcarea mistico-religioasă Habad Liubavici. Ea s-a născut la Cernigov, în 1914. Unul dintre unchii ei, rabinul din Neijin a fost ucis în pogrom. În 1924 familia se stabilește în Palestina. Țara Sfântă era încă un vis, un teritoriu aflat sub mandat britanic, cu o populație preponderent arabă, fără o economie organizată. Un semi-pustiu. Munca era singurul mod de salvare. Zelda a debutat cu poezie abia în 1940. Dovedește o cunoaștere profundă a tradiției religioase în poezie, o sensibilitate care o înnobilează, expresia artistică superioară multor confrați. Volumele sunt reeditate și completate în 1967, „ Răgaz”, 1971, „Carmelul nevăzut”,1974, „ Nu te îndepărta”. Poezia ei a gfost tradusă în engleză, germană, română, franceză, spaniolă. „ Culorile mele se află în antrepozitele abisului/s-ar putea să fie într-o floare ori într-un fluture negru – nocturn-dulce-negru-nocturn-viu”, se autodefinește poeta. Zelda face o comparație curajoasă și eficientă, între Holocaust și ieșirea lui Iosif din groapa în care l-au aruncat frații ce îl trădaseră. În ultimii ani poezia ei a devenit mai tristă, a încetat din viață în 1984. „ În ora de acalmie pe o insulă înverzită/ în afara tuturor popoarelor și originilor/ pe acea insulă , în fundul unei grote/ pace și-a deschis ochii”. Iubind pe toți sărmanii lumii, pe cei săraci, pe infirmi, pe cei neliniștiți, pe timizi, ea scrie – tăcerea surdă să nu ne calce cu copita ei de bivol”. Inspirația poetei vine nu numai din Biblie, ci și din lecturi vaste, Whitman, Tolstoi, Cehov, Maiakovski ( !), din scrierile Egiptului antic, etc. Hasidismul renaște în poezia Zeldei ca o floare cu o mie de petale. BMM

Zelda – o fiică  a hasizilor

Numim hasizi pe vechii învățați de la începutul mileniului unu, dar și pe cei care l-au urmat pe Baal Șem Tov în sec. XVII-XVIII și până azi. Zelda Schneursohn se trage din celebra familie care a fondat mișcarea  mistico-religioasă Habad Liubavici. Ea s-a născut la Cernigov, în 1914. Unul dintre unchii ei, rabinul din Neijin a fost ucis în pogrom. În 1924 familia se stabilește în Palestina. Țara Sfântă era încă un vis, un teritoriu aflat sub mandat britanic, cu o populație preponderent arabă, fără o economie organizată. Un semi-pustiu. Munca era singurul mod de salvare. Zelda a debutat cu poezie abia în 1940. Dovedește o cunoaștere profundă a tradiției religioase în poezie, o sensibilitate care o înnobilează, expresia artistică superioară multor confrați. Volumele sunt reeditate și completate în 1967, „ Răgaz”, 1971, „Carmelul nevăzut”,1974, „ Nu te îndepărta”. Poezia ei a gfost tradusă în engleză, germană, română, franceză, spaniolă. „ Culorile mele se află  în antrepozitele abisului/s-ar putea să fie într-o floare ori într-un fluture negru – nocturn-dulce-negru-nocturn-viu”, se autodefinește poeta.  Zelda  face o comparație curajoasă și  eficientă, între Holocaust și ieșirea lui Iosif din groapa în care l-au aruncat frații ce îl trădaseră. În ultimii ani poezia ei a devenit mai tristă, a încetat din viață în 1984. „ În ora de acalmie pe o insulă înverzită/ în afara tuturor popoarelor și originilor/ pe acea insulă , în fundul unei grote/ pace și-a deschis ochii”. Iubind pe toți sărmanii lumii, pe cei săraci, pe infirmi, pe cei neliniștiți, pe timizi, ea scrie – tăcerea surdă să nu ne calce cu  copita ei de bivol”.  Inspirația poetei vine nu numai din Biblie, ci și din lecturi vaste, Whitman, Tolstoi, Cehov, Maiakovski ( !), din scrierile Egiptului antic, etc.  Hasidismul renaște în poezia Zeldei ca o floare cu o mie de petale.

BMM