Ce construim noi aici?

 

Ce construim noi aici ?

Un castel, o inimă, ceva ce plutește în aer.

Ați văzut inimă plutind prin aer?

Eu nu, el – da.  Am văzut inimi călcate cu cizmele,

Am văzut castele de copii  dărâmate cu piciorul.

Am văzut cai bătuți până la moarte,

 Ca să nu spun de oameni.

De fapt prea sunt mulți oameni,

Unde mergi, dai de oameni, tataie,

Te caută moartea acasă și mata umbli cu tramvaiul.

Copii predați  la Obiecte  Pierdute,

Adulți sorbind cu nesaț  ultima sticlă de votcă

Înaintea plecării spre Iad, Rai, știe naiba.

La ce ajută poezia? La nimic, nici  la  nuntă,

Doar ca un intermezzo. De bază sunt bucătarul șef

și orchestra, ce i-aș pupa eu pe frunte,

lipindu-le un poem  de St.O. Iosif.

Nici iubita nu se împacă bine cu poezia,

Ba  n-are timp, ba scrie și ea, tot nu are timp.

Iar poetul umblă pe podurile Senei,

Să se arunce sau ba?

BORIS MARIAN