Floare albastră

 

Fiecare om are o floare albastră,

Unii o țin la butonieră, alții sub inimă,

Unii spun, o seară bună, alții, te sărut, dragul meu,

Floarea albastră nici nu se cerșește, nici nu se cumpără,

Nu e din sânge albastru și nici  de inimă albastră,

Eu am întâlnit-o întâmplător, când eram copil,

Stătea pe un câmp, singură, am cules-o și am ascuns-o,

m-am îndrăgostit de doamna învățătoare,

 de doamnele profesoare, nu mi-e rușine,

am încercat să o dăruiesc  unor prințese,

ele m-au refuzat pe rând, am întâlnit Poesia,

ea m-a primit  ca o zână, ne-am înălțat  până am amețit,

iubește-mă, mi-a spus și am iubit-o, 

cerul nu mai era cenușiu, venea primăvara și-n luna novembre,

un zbor nebun a cuprins oameni, copaci, o să credeți

că inventez,  încercați, nu vă temeți și nu striviți niciodată

floarea albastră.

BORIS MARIAN