Interzis  minorilor

Femeia respiră prin  poezie și poezia prin femeie.

„Leoaică tânără, iubirea”, flămândă este, flămând  sunt,

Atât aș vrea, așa mi-e firea, să-ți fiu alături, Nibelung.

Să-ți pot aduce din adâncuri tot aurul  cules din Rhin,

Aduc  cu mine sâmburi, sâmburi, te beau, o, cupă cu venin.  

Speranța e-n comunicare, tu taci, eu urc în Carul Mare

și dau la bice, caii zboară, în zări privește-o domnișoară.

Domniță dragă, chip frumos, cum să cobor la tine, jos?

Comunicăm doar telepatic, îți sunt ori nu îți sunt simpatic?

Poete, scrii cam prost și simplu, mă mustră criticul sinistru,

Doar l-ai citit pe Maldoror, lumea e plină de orori.

Așa e, dar le uit mereu, încerc să cred în Dumnezeu,

Cum cred în tine, doamna mea, ca-ntr-un altar eu voi intra.

În pădure creștea un brăduț,   singuratic era ca un struț,

Care struț, mă întreabă un puști, eu credeam că-mi vorbești despre urși.

Despre urși vom vorbi mai târziu, tu așteaptă să crești, bidiviu

Se numește un cal nărăvaș,tu mi-ești fin, eu îți sunt naș.

Ce gândea bradul tânăr, pierdut?  Păi visa, era nalt și tăcut.

Lângă el căprioara venea, când fu brad, ea cu el se iubea.

BORIS MARIAN